O să mă îmbrac în gheaţa şi o sa mă arunc într-un pahar cu whisky

Da, asa e.... nimeni nu ma poate opri. Ce naiba nici sufletul nu zace pe deplin asa ca nu e bai. Oricum TRAIASCA BEREA...............NU? oho si inca cum ...... plm nush ce sa zic despre bautura, eu doar o beau atat. :D

F.I.T.S. 2008 - Spectacolul URLO

Festivalul de teatru de la Sibiu...FITS. Multe evenimente interesante anul acesta...spectacole de teatru, dans, muzica, si altele. Frumos dar nu ca si spectacolul URLO, in opinia mea cel mai valoros eveniment al festivalului (max 50 de persoane la spectacol--->rusine).

URLO

Emilia Romagna Teatro (Italia)

Regia: Pippo Delbono
Scenografia: Philippe Marioge
Lumini: Manuel Bernard
Cu:
Pippo Delbono, Fadel Abeid, Dolly Albertin, Gianluca Ballarè, Raffaella Banchelli, Bobò, Julia Morawietz, Margherita Clemente, Piero Corso, Lucia Della Ferrera, Ilaria Distante, Claudio Gasparotto, Gustavo Giacosa, Simone Goggiano, Elena Guerrini, Mario Intruglio, Nelson Lariccia, Gianni Parenti, Mr. Puma, Pepe Robledo
Cu participarea orchestrei dirijata de Giuliano Bracci

“Urlo” a debutat la Avignon, în 2004. Ca şi alte spectacole, acesta s-a născut din viaţa de zi cu zi şi prezintă oameni şi voci prin care Delbono a decis să împărtăşească călătoria sa prin viaţă. Tema principală este puterea, un cuvânt plin de înţelesuri care evocă imediat puterea mare şi restrictivă a politicii şi religiei, care guvernează lumea, puterea culturii şi puterea relaţiilor interpersonale, care lasă oamenii fără energie şi libertate de exprimare.
În “Urlo”, Delbono se întoarce la folosirea limbajului fizic-vocal, utilizat în primele sale spectacole, în care vocea şi muzica exprimă nevoia de comunicare şi cuvintele devin pline de înţelesuri. “Urlo” este, deci, o multitudine de voci, în care diferite lumi se ating. “Urlo” este un strigăt de durere, dar şi bucurie. Strigăt de nou-nascut , dar şi strigat torturat, strigăt de furie, o persoană care anunţă nevoia imediata pentru o lume mai umană, cu mai putina suferinţa. O tragedie, dar o tragedie profundă care marcheaza, care surprinde încontinuu asta este “Urlo”, dar şi maniera în care Pippo Delbono reuşeşte să transmită această stare de frustrare a realitaţii vieţii. Lumea e ciudata, dar în acelaşi timp banală, de aici aceasta sete de redescoperire a umanitaţii.

“Urlo” este un spectacol născut din întrebări, întrebări cărora noi nu le putem gasi răspunsul.